Tag Archives: mocirla

ziua #3

azi mi-am promis că nu o să mai lupt niciodată pentru oamenii slabi, ușor de intimidat, neputincioși care poartă măști non-stop, adoptând o natură diferită în fața celor pe care nu dau doi bani, dar pe care îi fac să creadă că le sunt prieteni. mi-am promis că nu voi mai da un rahat de câine pe cei care mi se opun total mie.

îi disprețuiesc pe cei care își petrec viețile mizerabile în mocirla incertitudinii, pe cei cărora le e frică de ce ar putea alții să spună despre ei, pe cei care n-au curajul de a fi cine vor să fie.

îi urăsc pe cei care pretind a fi rebeli, dar care de fapt sunt doar niște gândaci pe care îi poți strivi ușor. sunt ipocriți, scârboși, mă fac să vomit. observ cu dezgust felul în care încearcă să se dea altcineva; modul în care își modelează expresiile faciale astfel încât să exprime lucruri străine lor.

mă dezgustă cei care oferă speranțe și le ia înapoi, doar pentru că simt nevoia de apreciere.

mă dezgustă ființele voastre stupide.

mă dezguști, chip putrezit. te urăsc; suferi de ipocrizie. sper să iubești și să te sufoci din cauza asta, și fix atunci când crezi că ai totul, să îți fie spulberată fiecare speranță, pe rând, până când ajungi înapoi în mocirla din care ai răsărit. sper să zbieri în agonie de fiecare dată când îți aduci aminte de numele meu.

du-te dracu.