Tag Archives: aer

ziua #9

25 de liniuțe.
25 de liniuțe de praf am trasat pe mobilă.
25 de liniuțe albe au rămas în urmă, ca amintire.
dar poate că vor dispărea la prima adiere a vântului.
poate că vântul o să le împrăștie și o să le izbească de pereți, sau o să le arunce în atmosferă, așa cum aruncă petalele de flori.
însă tot 25 vor rămâne, doar că se vor metamorfoza. în fluturi, poate. sau în gărgărițe.
sau poate vor intra în pământ și-l vor crăpa.
sau poate vor intra în pielea mea. și mici șanțuri vor crea.
poate…
… 25 de liniuțe de praf…
nu vor dispărea.


Sânge și negură.

Jurnalul negru al gândurilor, îl deschid încă o dată, doar pentru a răsfoi printre paginile pătate de sânge. Caligrafia odioasă îmi reamintește cât de tare îmi tremura mâna în clipa în care îți vorbeam, prietene. Scrijeleam cuvintele cu furie, frică, gândurile îmi erau disparate, nu-mi mai înțeleg scrisul.

Acum am atins o nouă performanță: scriu cu lichide sângerii pe suprafețe aspre, pictez cu tăișurile ascuțite ale cuțitelor, caut să deschid portaluri către dimensiunea mai puțin întunecată a sufletului meu, însă mă înec din cauza aerului.

Lumea s-a întors cu susul în jos; aerul nu-mi mai aduce nicio satisfacție.

Am învățat să vorbesc cu pereții și să nu aștept un răspuns în schimb, dar în nopți interminabile, când lumina e aproape inexistentă, am impresia că aud șoapte și suspine venind din ei. Văd doar în negru; știu că bucățile de moloz au căpătat o nouă culoare, a durerii și a morții.

Măsor timpul doar în viață și moarte.

Dar în ultima vreme, doar una dintre ele mă înconjoară.