Category Archives: versuri

Freedom

I pity you.

I will pity you
for the rest of your life,
for who you are,
for who you think you are.

You deserve this, dear,
because you’re just a fake,
you only wear a mask,
You deserve the pain,
You deserve the tears,
for those who are afraid
to be who they want
deserve the struggle and the agony
of the cruel life.

You deserve to not know
what you really want
Swimming in self-destruction,
that won’t help you much.
Pretending to be
the queen you think you are,
you miss the joy that
I see in the stars
For you’re drowning in society’s rules
You fight to keep the mask
And that drains you and leaves you with
nothing but the scars.
But I, I feel the freedom
deep within my heart.

And at the end of life,
I’m sure that I can say
I loved without condition,
I love without restraint,

But that love of mine
Is not for the two-faced.


tears of blood in the moon.

Did you see the moon today? It shed tears of blood.

Then the sky got darker and the storm began. 

The snow was falling hard, but the snowflakes weren’t white. 

They were black, just like my mind.

So I remembered something you said a while ago. 

When the season will change and the sun will settle in again, my heart won’t melt, because it’s made of stone.


incertitudini

labirintul măștilor
din centrul rațiunii
te aruncă pierdut în neant și-n uitare.
gândurile sunt pietre, ce te trag pe fundul mării
definesc decizii nu foarte concrete,

întrebări fără răspunsuri se învârt prin minte,
gânduri sinucigașe pun stăpânire pe ființe.
știința e mortală, ca oricare altă armă
odată ce alegi drumul, să nu te temi de-o rană.

prin labirintul măștii, te învârți pierdut, târziu,
pustiit îți e sufletul când nu știi ce să decizi.


început.

gânduri șterse, amintiri îndepărtate,
totul e lăsat în urmă.

îi dau foc, trecutului,
nici n-a existat, nici oamenii din el
nu mai au importanță.

drum nou se așterne,
alte păcate și sacrificii așteaptă înainte,
viitorul pare promițător,
plin de cuvinte, de oameni necunoscuți,
ce așteaptă să mă cunoască,
de litere stâlcite, mâzgâlite pe foi,
de halucinații neîntrerupte,
himere, și voi,
oameni inexistenți, ce rânjesc cu stupoare.

și din cer cad ploi.